Soh

Aspectul cel mai ciudat al celor care suferă este în credinţa absolutei lor suferinţe, care îi face să creadă într-un fel de monopol al suferinţei. Am impresia că numai eu sufăr, că toată suferinţa acestei lumi s-a concentrat în mine, că numai eu mai am drept la suferinţă, deşi îmi dau seama că există suferinţe şi mai groaznice, că poţi să mori căzînd bucăţi de carne din tine, fărîmiţîndu-te sub propria ta privire, devenind iluzie în cea mai perfectă conştienţă. Există suferinţe monstruoase, criminale şi inadmisibile. Te întrebi: cum de se pot întîmpla şi, dacă se întîmplă, cum se mai poate vorbi de finalitate sau de alte poveşti? Mă simt atît de impresionat în faţa suferinţei, încît îmi pierd aproape tot curajul. Şi-l pierd, fiindcă nu pricep de ce există suferinţă în lume. Derivarea ei din bestialitatea, iraţionalitatea şi demonia vieţii explică prezenţa suferinţei în lume, dar nu găseşte justificarea.

Evil is everywhere, everybody's got it, it sets really deep in everybody. some people can't control it as much as others, it's there ! regardless of whatever fucking religion you believe in. whatever it is you feel it's right, everybody knows whats wrong, everybody knows theirs wrong things, there are just things that you do not do, and the people that do not understand that or don't believe that. they are not really connected with themselves spiritually. it doesn't matter what the fuck you believe in.